Municipiul Marghita este situat în nordul județului Bihor, pe malul drept al râului Barcău, la contactul dintre Dealurile Viişoarei şi Câmpia Barcăului. Teritoriul unității administrativ-teritoriale are o suprafață de 8373 hectare și cuprinde municipiul Marghita și satele aparținătoare Cheț și Ghenetea. Acesta se învecinează cu comunele Viișoara și Abram la est, cu comuna Tăuteu la sud, cu comunele Abrămuț și Buduslău la vest și cu comuna Sălacea la nord. Între Marghita și Oradea, centrul administrativ al județului Bihor, este o distanță de 57 km, cele două orașe fiind legate prin drumul județean 191, ce continuă la nord către Tăşnad, Carei şi Satu Mare. Drumul naţional 19B asigură legătura Marghitei cu Săcuieni şi oraşul Şimleul Silvaniei din judeţul Sălaj. Cel mai apropiat aeroport este aeroportul internaţional de la Oradea. Municipiul Marghita este accesibil și pe cale ferată, prin legăturile cu Săcueni (de unde se poate ajunge la Oradea) şi cu Şimleul Silvaniei.
Din punct de vedere al contextului teritorial este important de menționat apropierea Marghitei față de frontiera României cu Ungaria –30 km și proximitatea (20 km) față de traseul planificat al Autostrăzii Transilvania (Braşov-Borş-Budapesta) care ar urma să lege centrul Europei de Marea Neagră, ceea ce deschide noi perspective pentru economia locală. Conform Legii nr.351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional (PATN) -secţiunea a IV-a „reţeaua de localităţi”, Marghita este localitate urbană de rang III, cu o rază de servire a teritoriului înconjurător de aproximativ 10-20 km.
Populaţia oraşului numără la recensământul din anul 2011 un număr se ridică la 15.770 de locuitori.
Majoritatea relativă a populației este alcătuită din români (49,39%), maghiari (40,26%) și romi (5,57%). Pentru 4,2% din populație nu este cunoscută apartenența etnică.[2]
Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (43,03%), reformați (27,7%), romano-catolici (12,71%), greco-catolici (4,55%), penticostali (3,8%) și baptiști (2,86%). Pentru 4,39% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.
Din punct de vedere istoric, municipiul Marghita face parte din tinutul Bihorului ( Tara Crisurilor ). Dupa o veche legenda, Marghita ca asezamant omenesc ar fi existat inca de prin anii 500 dupa Hristos, fiind situata in spatiul vechii Dacii libere romanizate. Spre finele primului mileniu , Marghita impreuna cu tot tinutul Bihorului faceau parte din tinutul voievodatului lui Menumorut.
Legendele povestesc ca numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: Marghiurita, Margitfalva și Marghita. Prima zice ca numele vine de la câmpul cu margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei regelui maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici sustin ca denumirea provine de la o mică bisericuța cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat pe aceste meleaguri cu secole în urmă.
Prima atestare documentară a așezării datează din anul 1216. Dovezile arheologice atestă că, încă de la începutul sec.XIII, pe dealul numit Dealul Viilor, în partea de răsărit a actualului oraș, exista un grup redus de case ( intre 16-40 ) cu o populatie mixtă de români și maghiari.
Incă din perioada Evului Mediu, Marghita a fost considerată un puternic centru meșteșugăresc cu târg unde, vinerea, se adunau oamenii din zona Bistrei, Barcaului, Husasaului și Ierului, tradiții care se păstrează și astăzi.
Marghita a avut statutul de târg încă de prin anul 1500, dar a cunoscut o mai mare dezvoltare în epoca modernă. Crește numărul manufacturilor și se diversifică producția de piață. În localitate lucrează un număr mare de meștesugari: cizmari, fierari, olari si croitori.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Marghita avea în jur de 5000 de locuitori, după primul razboi mondial cca 7000, iar la jumătatea secolului XX, populația orașului s-a ridicat la peste 10 000 de locuitori. După al doilea razboi mondial, Marghita a cunoscut o dezvoltare riguroasă din punct de vedere economic, transformandu-se într-o comună industrial-agrară, cu puternice ateliere și fabrici de confecții îmbrăcăminte și încălțăminte, mobilă, mașini-unelte și puternice unități agro-zootehnice.
Evoluția locălității de la centru de plasă, raion, iar în 1967 oraș, demonstrează dezvoltarea dinamică a actualului centru administrativ.
Revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a deschis și pentru Marghita un drum nou. S-a început procesul de privatzare, s-au restituit pământurile și s-au înființat mai multe societăți comerciale private. Mulți oameni și-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice, interzise de comuniști timp de 5 decenii, își fac din nou simtită prezența.
În 23 decembrie 2003 Marghia a fost declarat Municipiu.
Municipiul Marghita are ca subdiviziuni administrativ-teritoriale două sate: Ghenetea si Cheț.
Prima atestare documentară a satului Ghenetea este din anul 1332. S-au descoperit dovezi arheologice inca din sec.III-IV, care sunt atribuite dacilor liberi din bazinul Barcăului.
În ceea ce priveste satul Chet, prima atestare documentară este din anul 1397. S-au descoperit dovezi arheologice din epoca bronzului pe fosta ferma Lukasky.