Marghita este reprezentata de urmatoarele personalitati culturale: Ioan Munteanu-preot si scriitor, luptator in Revolutia de la 1848, semnatar al Proclamatiei de la Sarcau Bihor din 12 iunie 1848, Demetriu Kiss Micu-politician, Horvath Ianos-poet si publicist, Horvath Imre-poet, Duka Janos-scriitor si folclorist.
IOAN MUNTEANU (1808-1860) este un cunoscut carturar si luptator pentru drepturile romanilor din Imperiul Habsburgic, a participat la Adunarea Nationala de la Blaj (3-5 mai 1848). Este organizatorul Proclamatiei de la Sarcau, actiune ce cuprinde revendicarile sociale si politice ale romanilor din Bihor. Colaboreza la prestigioase reviste ale vremii si este in stranse legaturi George Baritiu, Simion Barnutiu, August T. Laurian.
DEMETRIU KISS MICU s-a nascut la Chet, localitate apartinand administrativ de Marghita, intr-o familie romanesca innobilata de principele Gh. Rakoczi cu titlul de Soncuta Mare (Maramures), ajungand prin casatorie in familia marelui om politic Aurel Lazar. A participat la evenimentele din 1918, iar dupa 1922 ajunge senator in Parlamentul Romaniei Mari. Este cunoscut si prin contributia sa la viata culturala a judetului Bihor.
HORVATH JANOS (1878-1961), nascut la Marghita, este un insemnat istoric literar maghiar al secolului al XX-lea. A facut studii in localitatea natala, apoi cele universitare la Eotvos din Budapesta, iar intre anii 1901-1902 a fost bursier la L’Ecole Normale Superieure din Paris. Este considerat primul analist al operei lui Petofi Sandor. Prin operele sale a pus bazele istoriografiei literaturii maghiare moderne. A fost distins cu Premiul Academiei Maghiare (1923), al carui membru a fost ales, si laureat al Premiului Kossuth (1948).
HORVATH IMRE (1906-1993), nascut la Marghita in casa ce inca se pastreaza pe actuala strada Nicolae Balcescu, si-a desfasurat intreaga activitate in Oradea si Satu Mare, unde a fost poet. Printre volumele sale de versuri se numara: „Deasupra vartejului” (1934), „Dragoste neinduplecata” (1939), „Creanga de primavara” (1942), „Versuri albe” (1954), „Poezii” (1963), „Abecedar liric” (1969) etc. Despre Horvath Imre , un critic literar contemporan spunea ca ”a vorbit cu vocea acestui veac impovarat de incercari”